Sa mai ascultam putin

Primesc astazi de dimineata din Romania un mail despre proaspata lege de monitorizare a telecomunicatiilor care a intrat in viguare. Cititi aici detaliile. Daca te uiti putin constati ca legea este facuta in durerea si anume obiectului. Zicese ca operatorii de telecomunicatii sunt obligati sa retina datele pana la 6 luni referitoare la telefonie, email, transmisie de date, etc. 

Ma distreaza la culme legile astea facute pentru monitorizarea tuturor, dar numai a celor care trebuie nu se face, dar initial cand au fost "vandute" populatiei s-a zis ca sunt ca sa prinda "the bad guys". 

Adica eu terorist de profesie, ma duc in piata, cumpar de la primul butic iesit in cale un telefon antic si de demult, si cumpar o cartela preplatita.  O pun de un atentat doua, mai tai si cateva gaturi, ca oricum nu ma prinde nimeni. Sau ne bazam pe "never underestimate the power of stupidity?".

Sunt politician si imi place sa dau cu jula? Cumpar frumos un telefon de rezerva si il folosesc doar in cazul de maxima urgenta la o delapidare serioasa. Oricum cand furi serios si de la stat, treburile se fac fata in fata. Ca sa citez Soprano "we are running a face to face bussiness" . 

Ca sa nu uitam si sa punem cireasa acolo unde trebuie, accessul procurorilor la date nu se poate face decat, ATENTIE, "dupa inceperea urmariri penale".  Pentru cei care nu stiu, inceperea urmariri penale se face prin comunicarea cercetatului ca este pus sub urmarire. Adicatelea tu senator de furasi o fabrica doua, ti se comunica cum ca "urmeaza sa te cercetam", asa ca doar prost sa fii si sa mai vorbesti la telefon despre afaceri de genul asta. 

Asa ca intreb din nou, care este scopul legii ? Inteleg ca legea vine din spatiul European, si nu a fost neaparat gandita de catre romani, dar totus ce ii mana pe ei in lupta? 

Minority Report anyone ? 

Lidra

Cocosul urban si lipsa de stiri

Citeam zilele trecute prin National Geografic despre dezastrul ecologic pe care il reprezinta un oras, si mai ales un oras noaptea. Pentru ca omul este o fiinta diurna, si pentru ca nu ii place intunericul din cauze de bau bau, ne-am inconjurat cu luminca. Chestie care pasarilor in general nu prea le place, mai ales celor care, fie ca vor fie ca nu, au ajuns sa traiasca impreuna cu noi la adapostul orasului. 

Nu stiu ce o sa se aleaga de planeta asta, dar parerea mea e ca nu mergem in directia buna. Probabil copii copiilor nostrii vor afla de animale din poze iar de iarna si zapada ...ce sa mai vorbim. De frig se pare ca nu scapam, dar asta este alta poveste.

Oricum altceva vream sa va povestesc, tot legat de pasari, dar de data asta mai apropiate noua si anume cele domestice,. Nu o sa va vina sa credeti dar in Noua Zeelanda sunt gaini si cocosi salbaticiti (si nu ia facut nimeni friptura inca). Verdeata si parcuri sunt garla asa ca au unde sa vietuiasca. Culmea lumea le da si de mancare, si lighioanelor le merge chiar bine. Cum pradatori nu exista (pisicile salbaticite si oposumul sunt singurii pradatori) au o viata linistita si totul merge de minune. 

Dar ce te faci cand aceste gainile si cocosi isi cer drepturile, si mai mult decat atat devin parte din cotidian. In orasul in care traiesc (si anume Auckland) din suburbii, lumea ajunge pe autostrada in oras pe unde sunt marile si micile companii. Autostrazile (sau motorway cum li se spune aici) sunt destul de aglomerate mai ales pe perioada de rush hour. Nu o sa o credeti nici pe asta, dar pe un petec de iarba dintre banda de acces la autostrada si autostrada propriu zisa isi duce veacul un cocos. Pun mana pe inima si spun cu toata seriozitatea, l-am vazut cu ochii mei nu e minciuna nu e trombon. Acum sa nu va inchipuiti ca petecul de iarba este foarte mare. Sa aiba undeva in jur de 10 sau 12 metrii lungime si o latime de maxim jumatate de metru si este inconjurat de benzile de masini. Ce m-a mirat pe mine foarte tare este cum ajunge el acolo in fiecare zi, pentru ca este clar ca nu are cum sa traiasca acolo. Ei bine in fiecare dimineata, trece calea de acces, lumea opreste si lasa cocosul sa treaca, si merge mai departe. 

Acum, traiesc intr-o tara (Noua Zeelanda pentru cei care nu stiu) cu lipsa acuta de stiri. Noroc cu criza financiaro corporatisto draco sa o ia,  ca acum au ce sa vorbeasca pe toate posturile, nu ca ar fi ele multe (posturile adica). Sa nu va inchipuiti ca cocosul a ajuns la stiri. Nu de alta dar toata lumea din Auckland stie de el. Din contra, au trecut vreo 3 zile si cocosul nu a mai aparut. Ete bine asta a ajuns la stiri. Lumea a inceput sa sune (prin bucata respectiva trec cateva mii bune de soferi zilnic) pe la radio, pe la televiziune sa intrebe de viata cocosului. Si ce face junalistul daca lumea este interesata de un subiect? Cerceteaza, scrie articolul, informeaza. Si uite asa am aflat noi ca sus numitului cocos i-a fost taiata calea de access ( cu un gard) catre autostrada pe motiv de siguranta de trafic. Multumita lui Google maps si vizualizare la nivel de strada, aici aveti si locatia. Din pacate Google a facut poza dupa instalarea gardului asa ca cocosul nu mai este prezent in poze, altfel garantat era si el acolo. 

Ce tie si cu animalele astea.