Romania ...here we come!

Cand am inceput blog-ul asta era acum aproape doi ani de zile cu putin inainte de prima plecare spre Romania. Am inca amintiri vii despre vizita respectiva, si pot spune ca pentru vizita asta de acum am emotii.

Dece emotii ? Pentru sentimentul acela pe care o sa il am cand ajung in Amsterdam si ma indrept spre poarta de unde pleaca avionul spre Romania. Sa incep sa vorbesc in soapta in romaneste pentru ca lumea ma intelege. Sa incep sa nu mai vorbesc toate prostiile in gura mare, ca deh ..lumea pricepe. Vreau sa ajung in Romania si sa vad Romania prin ochiul omului plecat deja de 4 ani de zile la unde si-a intarcat dracu copii. Unul din avantajele/dezavantajele locatiei noastre este ca suntem foarte departe de Romania. Mai mult decat o stire de pe un hotnews.ro sau de pe un ziar ici colo nu prea vedem. Asa ca in afara sa citim o Romanie filtrata de ziaristi, nu prea mai stim mare lucru.

Vreau sa ma amuz la acele ticuri verbale care au mai aparut de aproape 2 ani de zile datorate reclamelor, muzicii sau orice alt eveniment care a ramas marcant. Pentru cine inca nu stie despre ce vorbesc, din ciclul "Dorele muncim si noi mai cu talent", "Sa imi numere ouale" si asa mai departe.

Vreau la KFC ....da stiu ..e fast food, stiu e scump, stiu ..la Romana este inghesuiala si gasesti greu mese. Nu conteaza, KFC-ul din NZ este total naspa comparativ cu Romania.

Vreau sa vad posturi TV din Romania. Sa vad diferenta intre ceea ce inseamna jurnalism adevarat (nu vreau sa fiu rau, dar in NZ am credinta ca se face jurnalism adevarat, impartial, fara interese, fara moguli, in interesul omului) si however is called in Romania.

Vreau sa vad dece Basescu e vinovat de toate. Acum doi ani la posturile de TV (Antena in mod special) Basescu era vinovat de toate. Acum vreau sa vad daca este in continuare vinovat.

Vreau sa vad agitatia din Romania, sa vad traficul din Bucuresti. Sa ma intorc in Auckland si sa ma uit la traficul de aici si sa zic "Asta e trafic ?".

Vreau prajituri. Nu stiu cum se face in tara asta dar conceptul de prajituri cum sunt in Romania nu a ajuns. Fac niste chestii dulci de iti cad dintii (99% zahar probabil).

Vreau sa merg in magazine, supermaketuri sa vad cum mai este lumea, mai ales pe criza. Data trecuta am fost impresionat pozitiv de schimbarea de atitudine la comercianti. Fata de acum 4 ani, se zicea in Bucuresti "Multumesc", "Mai poftiti pe la noi", "Va pot ajuta cu ceva". Sa imi cada falca. E adevarat ca bancile nu s-au dezmintit, si chiar daca ne-au rezolvat problemele, nu s-au dat pe spate la atitudinea pro client. Deh inchideam conturi, eram clienti rai. Dar imi vine totusi in cap o chestie, ca el angajat bancar nu avea de unde sa stie daca mai vin sau nu vreo data in Romania. Dece nu s-a purtat frumos ? Ca poate tot la banca lui ma intorc. Ma rog ....trecem.

Vreau sa cumpar Lacrima lui Ovidiu. Doar 8 sticle (atata avem voie la vama), sa imi ajunga vreun an de zile la momente importante.

Vreau sa ajung in bar si sa mi se aduca o sticla de bere de jumatate de litru si sa ma uit uimit la ea si sa zic "ce MARE este". Deh in tara asta sticlele de 0.5 nu s-au inventat 0.33 este litera de lege. Sticle mai mari de 0.33 sunt cele de un litru.

Vreau sa vad romance. Cat mai multe, si ma bucur ca ajung vara sa vad romance mai dezbracate. Nu stiu daca la finalul lu iunie, inceputul lu iulie mai sunt studentele in Bucuresti, dar vreau sa imi re-actualizez standardul la frumusete. Nu de alta dar ma uit in NZ dupa niste unele ...care nu merita.

Vreau sa vad cum ma descurc cu muncitul noaptea pentru NZ. Pentru ca nu am prea multe zile de concediu, o sa trebuiasca sa muncesc din Romania. Asta inseamna de la 10 seara (adica 7 dimineatza in NZ) pana la vreo 7 dimineatza. Macar cu fusul orar nu o sa fie atat de rau. Oricum o sa fiu varza de oboseala asta e clar.

In concluzie ajung in Romania pe 27 iunie si plecam pe 18 iulie. Stam in Bucuresti putin peste o saptamana. Inca nu sunt convins ca vreau sa stau asa putin in Bucuresti, dar mai este loc de manevra.

Am lasat la final, vreau sa imi vad prietenii. Am inceput sa fac liste cu cine cand vedem, timpul o sa fie a dracului de scurt, asa ca o sa trebuiasca sa vedem cum ne organizam.

Familia am zis ca se intelege de la sine, asa ca nu mai pomenesc.

Romania ...here we come.